Aprilie este de cîțiva ani buni cîmp de confruntare între Rusia și Ucraina pe tema unuia din cei mai interesanți scriitori și dramaturgi ai secolului al XIX-lea, unul din fondatorii realismului rus, cu legături în modernismul și suprarealismul secolului XX, Nikolai Gogol.
Gogol s-a născut în urmă cu exact 200 de ani, la 1 aprilie 1809, în Ucraina, și a trăit pînă în 1852. Celebrările bicentenare au început în Rusia, dar nimeni nu face abstracție de substratul politic al revendicării scriitorului de către statul vecin ucrainean. Gogol a trăit la St. Petersburg, dar primele sale lucrări publicate, colecțiile de scurte povestiri “Seara la o fermă lîngă Dikanka” (1831-2) și “Mirgorod” (1835) au fost impregnate de cultura, folklorul și limba ucraineană.
Gogol a scris el însuși că nu se poate decide dacă sufletul lui este rus sau ucrainean. La vremea lui, scriitorul nu vedea cele două entități decît ca parți ale unui întreg. Astăzi, cînd opiniile îi sînt ideologizate, se găsesc suficienți critici care să susțină unitatea ruso-ucraineană și să-i critice pe acei ucrainieni care refuză să o accepte. Liubov Slizka, președintă a parlamentului rus și vice-președintă a partidului “Rusia Unită” a respins drept “certuri mărunte” încercările Ucrainei de a pretinde moștenirea lui Gogol și a avertizat că ele ar fi “primejdioase atît pentru cetățenii ruși cît și cei ucrainieni”.
La Festivalul bicentenar, desfășurat la Mirgorod, președintele Victor Iușcenko l-a calificat pe Gogol, pe de altă parte, drept un “patriot adevărat a cărui inimă și suflet au fost dedicate în întregime Ucrainei”. Liderul de la Kiev a remarcat totuși că operele lui Gogol au fost “printre cele mai mari realizări atît ale culturii universale cît și ale culturii ruse”. Dincolo de aceste declarații s-a observat că s-au făcut încercări tulburătoare de a-l traduce pe Gogol în ucraineană cu “epurări”, textele originale fiind alterate. Un pasaj în care cazacii jură loialitate față de Ecaterina cea Mare a fost scos, de exemplu, iar “caracterul rus” a fost înlocuit cu “caracter ucrainean”.
In Rusia, celebrarea lui Gogol s-a făcut la 2 aprilie, odată cu premiera filmului “Taras Bulba”, produs de Rossya, canalul de stat al televiziunii. Alegerea nu e lipsită de semnificație. Taras Bulba este o scurtă nuvelă despre un lider cazah ce combate polonezii într-un război ce-l va costa viața, a sa și a fiilor săi. Taras Bulba, spun comentatorii, se potrivește cel mai bine ideologiei Rusiei lui Putin, naționalismului agresiv, credinței bisericii ortodexe ca fiind în inima identității ruse și glorificării tăriei și sacrificiului armatei ruse.
Cum scrie o specialistă în opera lui Gogol, Cathy Young, într-un articol din Wall Street Journal, transformarea nuvelei într-un vehicol de propagandă a depășit eforturile traducătorilor ucrainieni de a-l epura pe Gogol. Scriitorul îi prezintă cu admirație pe cazaci ca luptători ai bisericii, dar și ca dedicați războiului, căutînd pretext pentru violență, dezlănțuită împotriva catolicilor și a evreilor. Cazacii jefuiesc și omoară, dau foc la biserici și sate, ard femei și copii. In filmul televiziunii ruse, lucrurile sînt răstălmăcite, atrocitățile fiind comise de polonezi, în timp ce cazacii, după spusele unui comentator, respectă strict Convenția de la Geneva. Anti-semitismul este pus exclusiv pe seama polonezilor, iar principalul inamic al cazacilor este descris ca un general cu numele Mazowiecki, nume identic cu acela al primului premier post comunist.
Dar, cum notează autoarea articolului din Wall Street Journal, Cathy Young, ideologiile vin și pleacă, ceea ce va rămîne este arta lui Gogol...
Gogol s-a născut în urmă cu exact 200 de ani, la 1 aprilie 1809, în Ucraina, și a trăit pînă în 1852. Celebrările bicentenare au început în Rusia, dar nimeni nu face abstracție de substratul politic al revendicării scriitorului de către statul vecin ucrainean. Gogol a trăit la St. Petersburg, dar primele sale lucrări publicate, colecțiile de scurte povestiri “Seara la o fermă lîngă Dikanka” (1831-2) și “Mirgorod” (1835) au fost impregnate de cultura, folklorul și limba ucraineană.
Gogol a scris el însuși că nu se poate decide dacă sufletul lui este rus sau ucrainean. La vremea lui, scriitorul nu vedea cele două entități decît ca parți ale unui întreg. Astăzi, cînd opiniile îi sînt ideologizate, se găsesc suficienți critici care să susțină unitatea ruso-ucraineană și să-i critice pe acei ucrainieni care refuză să o accepte. Liubov Slizka, președintă a parlamentului rus și vice-președintă a partidului “Rusia Unită” a respins drept “certuri mărunte” încercările Ucrainei de a pretinde moștenirea lui Gogol și a avertizat că ele ar fi “primejdioase atît pentru cetățenii ruși cît și cei ucrainieni”.
La Festivalul bicentenar, desfășurat la Mirgorod, președintele Victor Iușcenko l-a calificat pe Gogol, pe de altă parte, drept un “patriot adevărat a cărui inimă și suflet au fost dedicate în întregime Ucrainei”. Liderul de la Kiev a remarcat totuși că operele lui Gogol au fost “printre cele mai mari realizări atît ale culturii universale cît și ale culturii ruse”. Dincolo de aceste declarații s-a observat că s-au făcut încercări tulburătoare de a-l traduce pe Gogol în ucraineană cu “epurări”, textele originale fiind alterate. Un pasaj în care cazacii jură loialitate față de Ecaterina cea Mare a fost scos, de exemplu, iar “caracterul rus” a fost înlocuit cu “caracter ucrainean”.
In Rusia, celebrarea lui Gogol s-a făcut la 2 aprilie, odată cu premiera filmului “Taras Bulba”, produs de Rossya, canalul de stat al televiziunii. Alegerea nu e lipsită de semnificație. Taras Bulba este o scurtă nuvelă despre un lider cazah ce combate polonezii într-un război ce-l va costa viața, a sa și a fiilor săi. Taras Bulba, spun comentatorii, se potrivește cel mai bine ideologiei Rusiei lui Putin, naționalismului agresiv, credinței bisericii ortodexe ca fiind în inima identității ruse și glorificării tăriei și sacrificiului armatei ruse.
Cum scrie o specialistă în opera lui Gogol, Cathy Young, într-un articol din Wall Street Journal, transformarea nuvelei într-un vehicol de propagandă a depășit eforturile traducătorilor ucrainieni de a-l epura pe Gogol. Scriitorul îi prezintă cu admirație pe cazaci ca luptători ai bisericii, dar și ca dedicați războiului, căutînd pretext pentru violență, dezlănțuită împotriva catolicilor și a evreilor. Cazacii jefuiesc și omoară, dau foc la biserici și sate, ard femei și copii. In filmul televiziunii ruse, lucrurile sînt răstălmăcite, atrocitățile fiind comise de polonezi, în timp ce cazacii, după spusele unui comentator, respectă strict Convenția de la Geneva. Anti-semitismul este pus exclusiv pe seama polonezilor, iar principalul inamic al cazacilor este descris ca un general cu numele Mazowiecki, nume identic cu acela al primului premier post comunist.
Dar, cum notează autoarea articolului din Wall Street Journal, Cathy Young, ideologiile vin și pleacă, ceea ce va rămîne este arta lui Gogol...
