A fost un an pe care cei mai mulți dintre noi și-ar dori să-l uite, dar în 2020 au existat câteva evenimente importante pe care titlurile sumbre de primă pagină le-au îngropat pe nedrept în uitare.

O nouă sursă de energie, fuziunea nucleară, se îndreaptă spre o realitate care va schimba lumea

Visul științifico-fantastic cu reactoare nucleare de fuziune nucleară care ar putea furniza curent electric orașelor viitorului a făcut un pas către realitate în august, când președintele francez Emmanuel Macron a lansat etapa de asamblare a Reactorului Termonuclear Experimental Internațional (ITER).

Fuziunea nucleară ar putea revoluționa producția de energie pentru întreaga omenire. Spre deosebire de puterea fisiunii nucleare care a ras Hiroshima de pe fața pământului, declanșare de energie în urma spargerii atomilor în mici cioburi, fuziunea nucleară are loc atunci când particulele supraîncălzite în vid sunt forțate să se unească pentru a crea un atom mai mare. Explozia de energie care rezultă aproape că nu are emisii reziduale și este efectiv nelimitată. Pentru fuziunea nucleară e necesară o cantitate mică de combustibil care poate fi obținută parțial din apa de mare.

Proiectul ITER i-a fost sugerat de liderul sovietic Mihail Gorbaciov președintelui american Ronald Reagan în 1985. De atunci, au fost cooptați diverși parteneri internaționali și au fost investite sume imense de bani. Se estimează că primul test la cald al reactorului ITER va avea loc în 2025.

Ritmul lent al proiectului a impulsionat alte instituții mai flexibile și mai adaptabile să experimenteze propriile versiuni ale camerelor de fuziune în formă de gogoașă imaginate pentru prima dată de oamenii de știință sovietici în anii 1950. Într-un fel sau altul, un posibil răspuns la problemele energetice ale lumii pare să fie chiar după colț.

Ciuperca de la Cernobîl combate radiațiile cosmice

Cercetătorii de la Universitatea Stanford și Carolina de Nord au publicat în august o lucrare care arată că o ciupercă care crește în Cernobîl poate fi folosită pentru a ajuta astronauții să ajungă pe Marte și să trăiască acolo în siguranță. Studiul a fost lansat după ce oamenii de știință care s-au aventurat în interiorul centralei nucleare de la Cernobîl au observat că o ciupercă neagră cu aspect înspăimântător prospera în zona dezastrului atomic. Investigațiile ulterioare au arătat că ciuperca „extremofilă” a reușit să transforme radiațiile în energia de care are nevoie pentru a se dezvolta în cotloanele întunecate ale Cernobîlului. Acest apetit pentru radiații a dat unui cercetător ideea de a trimite probe de ciuperci pe Stația Spațială Internațională (ISS) pentru studii ulterioare.

Unul dintre cele mai mari obstacole în calea transportării oamenilor pe Marte este radiația cosmică la care sunt supuși astronauții după ce ies în afara atmosferei protectoare a Pământului, așa că NASA a vrut să vadă cum se va comporta ciuperca înfometată de radiații în spațiu.

În interiorul Stației Spațiale Internaționale (ISS), deasupra unui detector de radiații, a fost așezată o „peluză” groasă de 1,7 milimetri de Cladosporium sphaerospermum. Ciuperca, după cum s-a văzut, capturează în jur de 2% din radiațiile la care este expusă stația internațională. Deși eficiența pare modestă, experimentul făcut în acest an a dus la concluzia că, dacă grosimea stratului de ciupercă ar fi de 21 de centimetri, ar putea „neutraliza în mare măsură” radiația cosmică considerată a fi dăunătoare astronauților. Concluzia pare deosebit de promițătoare, deoarece ciuperca ar putea fi cultivată pe Marte sau chiar la bordul navei spațiale pe parcursul călătoriei acesteia către „Planeta roșie”.

„Tsunami-ul copacilor” din Pakistan îi ajută pe muncitori să treacă prin pandemie

Aproximativ 60.000 de muncitori pakistanezi rămași fără muncă în urma pandemiei au găsit altceva de lucru: plantarea copacilor.

Inițiativa de reîmpădurire a unor vaste întinderi din Pakistan cu 10 miliarde de copaci din 2018 până în 2023 fusese suspendată - împreună cu o mare parte din economia pakistaneză - când pandemia a luat amploare în țară. Însă guvernul a renunțat rapid la decizia de a bloca proiectul de plantare a copacilor și a angajat muncitori pentru ca inițiativa să fie realizată conform planificării.

Lucrătorilor care se confruntau cu foamea li se plătesc acum salarii zilnice mici de aproximativ 500 de rupii (3 dolari) pentru a continua inițiativa ambițioasă de plantare a copacilor. Unul dintre plantatorii de arbori profesioniști a declarat pentru Reuters: „Din cauza coronavirusului, toate orașele s-au închis și nu mai există niciun loc de muncă.” El mai spune însă că inițiativa de plantare a copacilor înseamnă că „toți avem acum o modalitate de a câștiga, din nou, salariile zilnice pentru a ne hrăni familiile”.

Turbinele eoliene vopsite reduc dramatic moartea păsărilor

Cercetătorii din Norvegia au ajuns la concluzia că pare să existe o soluție simplă pentru a evita uciderea anuală a mii de păsări cu palele rotative ale turbinelor eoliene. Un studiu publicat în iulie și bazat pe câțiva ani de cercetări întreprinse în parcul eolian Smola din Norvegia a arătat o scădere masivă a numărului de păsări moarte după ce o lamă dintre cele trei ale turbinelor a fost vopsită în negru. Unul dintre cele mai convingătoare argumente împotriva turbinelor eoliene este faptul că accidentează, de multe ori mortal, păsărilor care zboară în zonă. Păsările par a fi deosebit de vulnerabile la mișcarea circulată a lamelor din pricina „frotiului mișcării”, fenomen care face ca obiectele care se învârt să devină neclare și aparent inofensive, în special în zilele noroase când palele albe ale turbinei nu se mai disting de cenușiul cerului. În parcul eolian Smola, palele turbinelor au lovit și omorât mai mulți vulturi cu coadă albă. Este motivul pentru care cercetătorii au fost trimiși acolo pentru a încerca să pună capăt sacrificării frumoaselor păsări.

După ce lamele turbinelor de la Smola au fost vopsite în negru, numărul păsărilor omorâte de acestea, potrivit inspectorilor care folosesc câini pentru a găsi carcase de păsări, a scăzut cu 70%. Se pare că vopseaua face ca paletele să devină mai vizibile pentru păsări, îndepărtându-le din calea pericolului.

Rămân multe cercetări de făcut pentru a ne asigura că rezultatele pot fi aplicate în alte locuri și în cazul altor specii de zburătoare. Deja mai multe parcuri cu turbine eoliene din Africa de Sud și Olanda se pregătesc să reproducă studiul.

Vietnamul pune capăt braconajului

Ca urmare a pandemiei de coronavirus, despre care mulți cred că a început într-una dintre „piețele umede” ale Chinei, unde se petrec multe scene crunte de violență împotriva animalelor, Vietnamul a lansat o campanie pe scară largă împotriva comerțului ilegal cu animale. Vietnamul este bine cunoscut pentru piețele sale de animale sălbatice, fiind un centru bine cunoscut pe plan mondial pentru comerțul ilegal cu animale.

În luna iulie apărea un surprinzător titlu pe prima pagină a ziarelor conform cărora Vietnamul ar fi „interzis” comerțul cu animale sălbatice pentru a reduce riscul viitoarelor focare de boli. Au fost sceptici care au pus la îndoială extensia și complexitatea operațiunii guvernamentale. Dar directiva inspirată de pandemie pare să fie mai mult decât simplă demagogie.

Potrivit unui ONG ecologist, capturile de transporturi de animale sălbatice traficate din Vietnam au crescut cu 44% în ultimii doi ani, iar în 2020, aproximativ 97% dintre aceste capturi au dus la arestarea contrabandiștilor. De asemenea, a crescut semnificativ numărul proceselor pentru comerțul ilegal cu animale sălbatice intentate în țara din sud-estul Asiei.