Născută la 1 august 1976, în Chișinău. A absolvit Liceul „A. I. Cuza”, apoi Colegiul Pedagogic „Alexei Mateevici”, specialitatea - învățământ primar. A cules din Literele limbii și literaturii române de la USM, facultatea cu aceleași nume - Litere. Cu doi copii mici, a deschis cărțile cercetării în domeniul științelor educației și la 33 de ani a devenit doctor în pedagogie. Astăzi este conferențiar universitar la Facultatea Psihologie şi Ştiințe ale Educației, Sociologie și Asistență Socială a Universității de Stat din Moldova, la Facultatea Științe ale Educației și Informatică a UPS „Ion Creangă”, Chișinău, precum și conducătoare a 5 teze de doctorat în cadrul Școlii Doctorale Științe ale Educației.
Experiența Marianei Marin este una neobișnuită, întrucât în cariera didactică a parcurs toate etapele învățământului: 2 luni - educatoare la grădiniță (în vacanța de vară), 15 ani de învățătoare, în paralel 8 ani - profesoară de limba și literatura română la liceu și la colegiu și din anul 2008 - lector și conferențiar universitar și o mică carieră în politici educaționale la minister. Neobișnuită este și cea de-a doua funcție pe care o are dna Marin și anume, este directorul Publicației Periodice Revista „Învățătorul modern”, care activează în Republica Moldova al 13-lea an. Este președinta Asociației Generale a Învățătorilor din România, filiala din Republica Moldova, din anul 2010, cu o întrerupere de un an când a activat în calitate de șefă a cabinetului ministrului Educației, Culturii și Cercetării - dl Igor Șarov.
Luni
A început la spital. O problemă de sănătate căreia i-a venit rândul. Face parte din viață. Dar totul e bine, nu avem timp pentru autocompătimiri.
O excursie pe pagina de FB îmi amintește de Ucraina. Ca de obicei, obligatoriu, plâng. Suntem neputincioși. Din 24 februarie am trei stări. În fiecare zi îmi imaginez că citesc anunțul despre sfârșitul războiului. Înțeleg că războiul încă va dura și că perdanți suntem cu toții. Sunt îngrijorată, dar aplic strategiile de coping în mod conştient pentru a evita, diminua sau remedia pe cât este de posibil impactul negativ al stresului cauzat de războiul în regiune.
La amiază, reflectez, tot în spital, despre evenimentul de duminică de la Cahul. Am participat cu Asociația Generală a Învățătorilor la conferința cadrelor didactice cu genericul ,,Clasa inversată”. Este pentru prima oară după 2 ani de când am reanimat întâlnirile cu prezență fizică. Emoții de nedescris. Bucuria revederii și recuperarea stărilor pozitive de a ține discursuri în fața unui public larg.
Pandemia ne-a răvășit sistemul metodelor...
Clasa inversată, fiind un concept nou, este atât de potrivită vremurilor în care trăim. Pandemia ne-a răvășit sistemul metodelor, iar tehnologiile digitale care mai ieri se propuneau în conferințe și păreau de ordin fantastic, iată că astăzi fac parte din agenda cadrelor didactice. Surâd. Ieri le vorbeam profesorilor despre 7 modele de inversare a lecției și între timp mi-a apărut ideea unui alt model. De rând cu lecția inversată standard, orientată spre discuție, orientată spre demonstrație, falsă, de grup, virtuală, profesor inversat a apărut și lecția - elevul inversat.
Marți
Ziua provocărilor lingvistice. Din anul 2016, prin ordinul Ministerului Educației, în instituțiile educaționale se aplică normele ortografice ale scrierii lui „â” și „sunt” în grafia limbii române, astfel respectându-se prevederile Consiliului Suprem pentru ştiinţă şi dezvoltare tehnologică al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Dilema mai rămâne cu unele manuale, auxiliare apărute până în 2017 și care mai sunt scrise cu î. La fel, punem problema în scrierea unor denumiri de localități care din motive tehnice plătesc tribut ortografiei vechi. Scrierea cu â rămâne a fi o dilemă veche, întrucât există numeroase voci, în special în România, care contestă nerespectarea principiului fonetic al limbii române: o singură literă pentru același sunet.
Marți a apărut în publicația online „Literatura de azi” următoarea mea tabletă cu titlul „Nu vreau la școală!” (fragmente din Cartea „Școala fără Profesor?…”, autor Mariana Marin Chişinău: Învăţătorul Modern, 2016). Am decis să reiau fragmentar conținutul cărții, întrucât tirajul s-a epuizat, dar conținutul este autentic. Așa au spus cititorii.
Marți ne-a reușit să dăm „Bunul de Tipar” la revista Învățătorul modern, ediția lunii aprilie, numărul 78 de la apariție. Cu mici bătălii lingvistice, dar care le-am biruit. Fiecare revistă este ca un copil pe care îl grijim anevoios până apare. Într-un final, ne bucurăm că este utilă și că este solicitată la abonare.
Miercuri
Dimineața nu mai beau cafea pe nemâncate din luna septembrie. În schimb, am adăugat o nouă obișnuință - cea de a mânca copios dimineața. Am schimbat locul cinei cu dejunul. Am dat jos 9 kg. Unii zic că am tărie de caracter. Posibil. Dar motivația de bază este conștientizarea că seara mâncăm emoțiile zilei de la care ne îngrășăm. Mulțumesc mult dnei doctor Viorica C.-M. pentru o motivație corectă.
Tot miercuri - cu „Românii de lângă noi”. Am primit la Casa Profesorului o delegație din România, Ucraina și, respectiv, Republica Moldova, reprezentanți ai câtorva țări participante în cadrul Proiectului Internațional „Românii de lângă noi", inițiat de Dna Dalia Cîrstea, inspector școlar, Compartimentul Geografie, Istorie și Științe Socio-Umane, județul Olt, mun. Slatina.
Preț de două ore am discutat despre similitudinile în sistemul de formare continuă, dar și atestarea cadrelor didactice. Colegii din România au ascultat cu atenție propunerile noului regulament de la noi și au menționat că și-ar dori o procedură asemănătoare, care după părerea dumnealor este mai obiectivă și este centrată pe competențele praxiologice.
Seara, lecțiile cu studenții la master au fost pe cât de tradiționale, pe atât de inovative. Cu cele două grupe de la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, în cadrul cursului de Teorii avansate în Limbă și comunicare, dezvoltăm competența de lectură. Suntem în etapa experimentării unor metode cum sunt „Lectura în doi”, „Calendarul de lectură și atitudine”, Momentul de lectură, „Kilometrul” de lectură, Știri literare și altele. Iată aici și produsele acestei săptămâni https://bit.ly/3vegSHO. Poate interesează pe cineva.
Seara târziu, am admirat pozele expediate de către masterandele mele în contextul experimentului pedagogic. Am simțit bucuria muncii împlinite. Masterandele sunt învățătoare cu vocație. De aceea, mereu voi susține cadrele didactice care muncesc cu pasiune.
Joi
La prima oră am definitivat un material pentru publicația online „Literatura de azi”, revistă culturală și științifică, sub egida Uniunii Scriitorilor din România și indexată EBSCO, îngrijită de colegul Daniel Cristea-Enache.
Încă mai lucrez de la cinci dimineața. Este un principiu de viață. Așa am scris teză de licență cu doi copii mici. Așa am scris și teza de doctorat, doar că atunci mă trezeam pe la 3 sau 4 dimineața.
Apoi, mi-am îndeplinit obligațiunile față de furnizori. Am achitat online toate facturile și m-am întrebat retoric: încotro?
Doare vreo oră, apoi ne apucăm de lucru.
În această zi m-am pregătit intens de lansarea Programului transfrontalier „Țara noastră poate”, inițiat de Asociația Generală a Învățătorilor din România, filiala din Republica Moldova. Ca motto ne-am propus ideea că existăm temporar prin ceea ce luăm din jur, dar vom trăi veşnic prin ceea ce dăruim.
În timp cât meditam asupra programului, am mai citit reacțiile despre educatoarea care a comentat necuviincios la un articol publicat pe o rețea de socializare. Am discutat cu colegii și am decis că ne disociem de imaginea acestei cetățence și considerăm că locul Dumneaei nu este în sistemul educațional.
Până seara, ministerul a anunțat că educatoarea este demisă. Regretabil. Din mai multe puncte de vedere. Mai întâi că sistemul educațional suferă pe deplin din cauza lipsei de educatori în instituțiile de educație timpurie. Secundo - doamna nici nu regretă. Pagina dumneaei a rămas intactă, adică nu a eliminat nici o postare din cele criticate și anume cele care instigă la ură și la război. Terțio - nu contestăm dreptul la opinie, dar contestăm valorile promovate de un cadru didactic care trebuie să respecte codul de etică.
Corpul profesoral a primit o lovitură de imagine...
Citeam comentariile și înțelegeam că iarăși corpul profesoral a primit o lovitură de imagine. Însă cazul educatoarei nu poate fi generalizat. Între timp, am reacționat, menționând că în sistemul educațional din R. Moldova, majoritatea cadrelor didactice sunt foarte bine pregătite, cu un nivel de moralitate înalt și demne de noblețea funcției. Am fost criticată de Ș., un coleg pe care îl respect precum că sunt optimistă sau nu cunosc îndeajuns realitatea. Realitatea este dură. Vorba omului tradiției - nu e pădure fără uscături. Dar, cu-adevărat se muncește mult în școală, în grădiniță și în general - în instituțiile de educație. Nu renunț la gândul că profesorii care în 2022 activează în sistem muncesc nu doar pentru salarii, dar - din pasiune. Unii ar zice că sunt romantică. Poate. Doar că romanticii plâng sau râd. Eu acționez și produc schimbarea.
În aceste peregrinări, mi-a scris Lucia și mi-a sugerat că am putea iniția traininguri pentru cadrele didactice. Zis și făcut. Pe 19 aprilie, ora 16.00, pe pagina asociației, pregătim un webinar cu tema „Diplomație pedagogică”. Întrucât pagina noastră are peste 18 mii de urmăritori, sperăm să ajungă la cât mai mulți educatori și profesori.
Joi a culminat cu lansarea programului pe pagina asociației. 158 de instituții educaționale din Republica Moldova și România au zis că „Țara Noastră Poate!” și s-au înscris pentru activități educative de promovare a faptelor bune și susținerea Așezământului social Samariteanul Milostiv s.Hîrtop, r-nul Florești. În studioul emisiunii au participat dna Profesor Viorica Goraș-Postică, dl director Aurelian Silvestru, colegul de la Bacău Ionel Cătălin Diaconu, părintele Sergiu Boldirescu de la Florești și arhitectul Mihai Florea.
Prin acest proiect, ne propunem să aducem în discuție pe agenda cercetărilor în domeniul științelor educației un concept nou „educația filantropică” sau „cultura donațiilor”. În Republica Moldova încă nu este un apetit suficient pentru gesturi filantropice, ceea ce nu înseamnă ca nu avem exemple de urmat. Dar actele de caritate pot fi educate prin modele, mai puțin prin teorii. Participanții la evenimentul dat au menționat că în ADN-ul poporului român este înscris cuvântul generozitate și că acesta trebuie redimensionat către o cultură. Altfel, povara bunătății noastre ne poate aduce un deserviciu. Istoria cunoaște și astfel de exemple.
Ziua de joi a fost lungă. Am mai discutat despre evenimentul ce ne așteaptă în luna iunie - nunta fiului mai mare. Mă obișnuiesc cu titulatura de soacră mare. Îmi pare că mă simt mai întâi mamă, care are de pus la cale doi feciori. Or, tot așa se simte și soacra mică. Are de pus la cale o fiică. Deh, orgoliul tradițiilor de pe la noi.
Dar nunta va fi și cu tradiții. Nu multe, dar vor fi. Sunt o împătimită a folclorului. Poate că sunt orășeancă și mereu am fost curioasă. Nu știu, dar simt că sunt obligată să păstrez tradițiile care sunt extrem de frumoase: nași, colacul miresei, jocul cel mare, darurile cuscrilor, despodobitul miresei. Dansul mirilor va fi după compoziția lui Eugen Doga - Gingașa și tandra mea fiară. Și nu neapărat pentru că 2022 este anul cultural Eugen Doga, dar pentru că suntem contemporanii unui geniu născut în R. Moldova și că este român. Le voi dărui tinerilor la nuntă o scrisoare în care vor fi mai multe îndemnuri, iar la final le voi spune că Păstrați iubirea, este cântecul lor de familie, compoziție de Eugen Doga, versurile lui Grigore Vieru.
Vineri
Întâlniri matinale cu profesori care vizitează Casa Profesorului. O discuție scurtă cu colegul Marian Staș, profesor asociat la Universitatea București, expert în educație. Mereu avem ceva de discutat și planuri pentru noi proiecte. În ultimul timp, ne-am sincronizat în activități comune cu universitarii din România.
La orele matinale am desfășurat 2 consultații la tezele de master. Cu învățătoare-masterande din România. Granițele demult nu mai sunt. Cercetările au devenit comune. Constat că masteranzii și doctoranzii din România ne prețuiesc, ceea ce ne oferă încredere și ne inspiră în a continua ideile pe care le avem.
Am coordonat pentru publicare câteva articole ale doctoranzilor și parcă ai zice că vinerea a trecut. Dar mai avem o zi lucrătoare. E ziua de sâmbătă. Ziua pe care o dedicăm parteneriatelor. La Casa Profesorului, mâine avem o masă rotundă cu colegii de la Tekwil în cadrul proiectului „Clasa inversată”.
Am convenit asupra ediției numărul 2 a revistei Grădinița modernă. Am finalizat machetarea cărții „Culegere de dictări de la A la Z”. Urmează redactarea și în săptămâna viitoare o expediem la cuptor, adică la Tipografie.
Vineri seara. O dedic familiei. Mamei, tatălui, fratelui, copiilor mei.
Cu Doamne, ajută!
P.S. Mulțumesc mult Radio Europa Liberă Moldova, dnei Valentina Ursu, pentru acest jurnal de conștiință. Când iubeşti ceea ce faci e de ajuns să vorbeşti cu inima şi cu sufletul.